Degas dans desen

Dragă Oriana,

dincolo de bogăția registrului ideatic și stilistic, asupra căruia am să te rog să îmi permiți să mai reflectez, ceea ce mă încântă, total atipic mie, la această poezie este forma. O formă care, dincolo de „center”-ul procesorului de text, vine și se mulează perfect conceptului de „bolero” exprimat de către tine în ultima strofă. Mi te și imaginam învestmântată în roșul spaniol al rochii spiralată în vârtejul pătimaș al dansului alături de El. Mai ales că ultima strofă începe cu „eu”, ca o gleznă fină de femeie, surprinsă în arcuirea grațioasă ca a unei lebede, și se încheie cu „el”, un vârf de picior deopotrivă mlădios și viguros, capabil a susține arhitectonica trupurilor contopite.
Patimă hispanică din cap („eu”-ul începutului de poem) și până în picioare („el” din final). Ole!

Un spectator,

\"Neasemuita lui... despletita in suvite orchestrate de degetele lui...\" - frumoase versuri, spirala din tine spre tine prin el, fain, mai ales ca in ultimele poezii sunt si eu minunat de cercuri si spirale...
Imi place!
Cu drag,
Daniel

Eu, el... da, Oriana, eu am vazut o Coloana o Infinitului frumos desenata in cuvinte de dragoste, scrise cu gingasie parca sa nu tulbure nimic din privirea celui ce le citeste. Am vrut sa despletesc cuvintele tale dar m-am oprit inainte de a incepe... erai, pesemne, prea frumoasa pentru a fi atinsa. Poemul tau este mai reusit decat multe \"visual poetry\" pe care le-am citi pe site... imaginea desenata de tine cu cuvinte mie cel putin mi-a spus mai mult decat alte grafici. Felicitari!
Oricum, vreau sa-ti spun ca in final eu as fi scris \"tu\", in loc de \"el\", ca sa rup acea monotonie (singurul lucru ce nu mi-a placut pe deplin in poemul tau) cu care te referi la \"el\".
Numai bine!
Arcturus.

Daca Degas le-ar fi pus cercei balerinelor sale, probabil asa ar fi arat - ca poemul tau. Am simtit culoare in el...

Am văzut aici o tentativă de asociere plastico-lirico-vizuală care tinde spre conturarea unui tot unificator al artei, nu numai formal, declarativ, ci și prin calchierea unor tente spirituale specifice fiecărei componente..
De aceea am impresia că asist la căutările generatoare de progres în concepția lirică.

Final care iti taie respiratia. Asa cum ne-ai obisnuit poezia e incrustata cu metafore inedite.Eu nu amputerea s-ti acord stele ti le pot anticipa insa pe cele ce vor veni.
Gabriela

Coloana infiniului!...aceasta am vazut dupa citire. O infinita inspiratie, o infinita placere pentru mine sa te citesc! Nu pot da stelute dar te pot felicita!

Am început să scriu această poezie acum 2-3 ani... Nu am inclus-o în niciun volum, așa mi-a fost impresia despre ea! De curând, câteva luni în urmă, am citit o poezie a lui Dominique, poezie care o pomenea pe Gioconda, pe clubLiterar și i-am posat acolo un comentariu în care îi spuneam că specialiștii au ajuns la concluzia că Gioconda era gravidă când a fost pictată. Atunci mi-am amintit de această poezie, am mai șlefuit-o puțin, a o mie una oară și am postat-o pe clubL. Zilele trecute, cu ocazia restaurării textelor retrase de pe clubL, am dat iar peste ea și am hotarât s-o postez aici din cauza criticii mult stimatului Geană, și are dreptate, cum că ultimele mele poezii au căzut în desuetism. Asta e povestea, mirarea este că are ACUM acest impact. E o situație conjuncturală, cred. Mâine sau acum o lună, peste un an, acum o săptămână, dacă o postam nu ar fi avut același impact. Nu contenesc să mă mai mir, ceea ce e bine, înseamnă că sunt încă vie.

Cand am vazut modul de asezare al versurilor m-am gandit ca probabil iar am dat de cineva care are numai poezii interesante la asezare-n pagina si atat.Ma gandeam la asta pentru ca in ziua de azi multi au idei bune dar nu le pun bine-n aplicare.Aici insa, si forma si esenta si continutul sunt mai mult decat reusite.

Imi vine sa spun...uite un poem curat, lucrat in filigran, o inlantuire reusita intre forma si idee...pretuiesc insa mai mult ca orice sentimentul de duminica pe care l-am perceput aici...dau fuga cu el acasa sa nu il pierd.